William McDonald despre biserica primara

 Afirmatiile pe care o sa le citez se gasesc in Comentariul Biblic al credinciosului, scris de teologul William McDonald. Acestea sunt comentarii asupra textului biblic din Faptele Apostolilor capitolul 4, unde Petru si Ioan depun o marturie puternica despre Domnul Isus Cristos inaintea autoritatilor evreiesti. Mi s-au parut pline de inspiratie si potrivite pentru bisericile de orice culoare confesionala din vremurile noastre.

“4:13 Religia oficială, osificată şi închista­tă în dogmele ei lipsite de viaţă, nu va tolera niciodată evanghelismul vital şi plin de râvnă, care produce rezultate în inimile oamenilor. Exponenţii ei rămân total nedu­meriţi să constate că nişte oameni fără carte şi neinstruiţi produc o înrâurire atât de mare asupra comunităţii în care trăiesc, în timp ce toată înţelepciunea lor nu se ridică deasupra „cărnii şi sângelui”, cum s-a exprimat cineva.

In Noul Testament nu se face nici o distincţie între cler şi laici. Această distincţie este o relicvă a bisericii Romei, datând din perioada premergătoare Reformei. Ioan Huss a luptat şi a murit în Cehia^: pentru doctrina preoţiei universale a tuturor credincioşilor, iar simbolul hussit ne-a parvenit nouă, celor de azi, prin paharul Cinei Domnului, aşezat pe Biblia deschisă. Or, tocmai adevărul acesta al preoţiei regale şi al mărturiei pe care o dă fiecare credincios a constituit forţa dinamică ce a pus în mişcare biserica primară. Fără să beneficieze de tehnologiile avansate de care dispunem noi sau de mijloacele moderne de transport sau de traduceri sau de publicarea Cuvântului, Evanghelia harului lui Dumnezeu a zguduit din temelii Imperiul, până când sfinţii au ajuns să fie prezenţi până şi în casa Cezarului. Dumnezeu ne cheamă la creştinismul primitiv.^“

Tertulian despre casatoria crestina

 Tertulian( aprox.155 – aprox. 222 ) a fost unul dintre primii mari teologi crestini de limba latina,dupa Augustin, probabil cel mai mare teolog apusean din perioada patristica. El este autor al mai multor lucrari teologice, polemice si apologetice, scrise cu scopul de a apara crestinismul. Printre acestea  Tertulian asterne in scris cateva ganduri referitoare la casatoria crestina, ajungand astfel sa o defineasca. Contextul este acela in care apologetul ii scrie sotiei sale ce sa faca in momentul in care el va muri.

” Unde as putea gasi puterea sa descriu multumitor fericirea casatoriei oferite de Biserica, intarita de ofranda, pecetluita de binecuvantare? Ingerii o proclama, Tatal ceresc o intareste[...]. Ce cuplu formeaza doi crestini, uniti intr-o singura speranta, o singura dorinta, o singura lege, o singura slujire! Amandoi copii ai aceluiasi parinte, slujitori ai aceluiasi stapan; nimic nu-i desparte, in suflet sau in trup; dimpotriva, sunt cu adevarat doi intr-un singur trup. Acolo unde trupul este una, si duhul este una. Impreuna se roaga, impreuna ingenuncheaza, impreuna postesc; se invata unul pe altul, unul pe altul se indeamna, se imbarbateaza. Sunt unul si altul egali in Biserica lui Dumnezeu, egali la ospatul lui Dumnezeu, egali in incercari, in prigoane, in mangaieri [...].”

                                                                                                                              Tertulian, Sotiei sale, II, VIII, 6-8

Nicolae Iorga – o vorba despre viata

Pierzi in viata ani si la moarte cersesti o clipa. ( Nicolae Iorga )

Magie ritualica de Boboteaza

Urmatoarele practici si obiceiuri ce apartin „ sarbatorii ” de Bototeaza nu fac decat sa marturiseasca despre substratul magico-pagan al multor obiceiuri asa zise crestine si al contopirii crestinismului cu paganismul autohton. Acestea provin din practicile si credintele precrestine si sunt magie pura. Nu au nimic de a face cu spiritul crestin si cu intavaturile Scripturii. In magie sunt folosite ritualuri si gesturi pentru a manipula spirite, oameni si fenome ale naturii.

Definitia magiei: complex de practici prin care se consideră posibilă acționarea asupra realității înconjurătoare cu ajutorul forțelor supranaturale.

Dictionarul Oxford ofera urmatoarea definitie: “puterea de a aparent folosi forte misterioase pentru a schimba lucrurile sau a influenta evenimentele”.

Sa vedem daca urmatoarele practici se regasesc in aceste definitii:

Urmatoarele referinte sunt preluate din: http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/obiceiuri-boboteaza-68778.html

• Uneori, dupa ce preotul rosteste Troparul Botezului si stropeste cu agheasma in casa si pe gospodari, era invitat sa se aseze pe lavita. Sub laicerul de pe lavita erau asezate, din timp, boabe de porumb – “ca sa stea clostile pe oua” – si busuioc – “ca sa vina petitorii’. Busuiocul acesta era folosit, mai tarziu, in descantecele de dragoste.
  • In semn de rasplata se dadeau: bucate (“desagarului”), bani (preotului), nuci, mere si covrigi (copiilor) iar, pe crucea preotului, gospodina casei aseza cel mai frumos fuior de canepa. Oferirea fuiorului avea mai multe semnificatii: se credea ca de firele acestuia se vor prinde toate relele, ca fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele mortilor sau ca Maica Domnuluiva face din canepa un voloc cu care va prinde sufletele mortilor din iad pentru a le ridica in rai.
  • Ajunul Bobotezei era, in egala masura, si un moment favorabil farmecelor, descantecelor si altor practici magice. Dimineata, inainte de aprinderea focului, se strangeau cenusa din soba si gunoiul din casa pentru a fi pastrate pana in primavara, cand se presarau pe straturile cu legume “pentru a le face rodnice si a le proteja de gujulii”. Fanul de sub fata de masa si bulgarii de sare se adaugau in hrana animalelor “pentru a le feri de farmece, de boli si de duhurile rele”. In acelasi scop era folosita si agheasma luata de la preotul care venea cu Iordanul.
  • Se credea ca daca, in dimineata Ajunului de Boboteaza, pomii erau incarcati cu promoroaca, acestia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea ca animalele din grajd vorbesc la miezul noptii dinspre ziua de Boboteaza despre locurile unde sunt ascunse comorile.
  • In seara de Ajun se savarseau practici de aflare a duratei vietii. Inainte de culcare, se luau carbuni din vatra si se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea ca primul care va muri, va fi cel al carui carbune se va stinge mai repede
  • Dupa slujba de sfintire a apei, transformata in agheasma, fiecare satean isi ia apa sfintita in vasele de lemn sau de sticla cu care a venit de acasa. Pe drumul de intoarcere ei striga “Chiraleisa”- pentru belsugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului si pentru cresterea cat mai mare a canepii – si toarna cate putina agheasma in toate fantanile intalnite in cale. Odata ajunsi acasa, oamenii sfintesc cu agheasma sura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livada, casa si interiorul casei.
  • Boboteaza cumuleaza elemente specifice de reinnoire a timpului calendaristic, la riturile crestine adaugandu-se practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice. In Bucovina, purificarea aerului se facea, candva, prin focuri si fumegatii, in cadrul unui obicei numit Ardeasca. Aceasta manifestare avea loc imediat dupa sfintirea apei cand tinerii se retrageau pe locuri mai inalte, avand asupra lor carbuni aprinsi ce fusesera folositi anterior la aprinderea secaluselor, si aprindeau focurile de Boboteaza. Rugul era facut din vreascuri si frunze uscate stranse de feciori cu o zi inainte. Tinerii cantau si dansau in jurul focului si sareau peste foc, atunci cand acesta se mai potolea, in credinta ca vor fi feriti, astfel, de boli si de pacate. La plecare, fiecare lua carbuni aprinsi cu care, odata ajunsi acasa, afumau pomii din livada in scop fertilizator. De asemenea, inconjurau casa cu pulberea folosita ca incarcatura pentru secaluse crezand ca, in acest fel, casa va fi ferita de primejdii, mai ales de trasnete.
  • In cele trei zile, cat tine Boboteaza in Bucovina, exista sate in care vecinii, prietenii si rudele obisnuiesc a se colinda reciproc, dupa cum exista comunitati in care, in aceste zile, reapar mascatii. Tinerii, mascati in babe si mosnegi, colinda mai ales pe la casele unde se gasesc fete de maritat, obiceiul fiind o reminiscenta a cultului mosilor si stramosilor precum si a unor vechi practici fertilizatoare.

Sa ne rugam lui Dumnezeu sa aduca discernamant spiritual peste poporul roman!

Ipostaze spirituale in drum spre Betleem

Ipostaze spirituale in drum spre Betleem. Matei 2:1-12

• Domnul Isus s-a intrupat si a continuat smerirea de Sine prin imprejurarile in care s-a nascut ca om: – s-a nascut intr-o familie ce era sa se destrame

-          Conditiile au fost precare

-          A fost amenintat cu moartea inca de la nasterea Sa

• Nasterea Domnului a surprins pe multi dintre oamenii care au trait in acele vremuri in diferite ipostaze spirituale. Omul este atat fiinta materiala cat si spirituala; in ambele traieste si isi cauta semnificatia. Altora nasterea Domnului Isus le-a trezit anumite sentimente, reactii si atitudini.
• In ce ipostaza ne surprinde pe noi amintirea nasterii Mantuitorului? Cum ne afecteaza viata si credinta in existenta lui Dumnezeu? Unde ne aflam pe acest drum al descoperirii lui Isus?

Ne uitam la magi:

1. Observatori – prima ipostaza

•  Magii erau oameni intelepti, a caror preocupare era stiinta stelelor, a astrelor ceresti si despre care, spun cercetatorii, se crede ca marturiseau un singur Dumnezeu si datoria omului de a face bine si de a se feri de rau.
• Este interesant ca Dumnezeu alege sa puna un semn, numit de Biblie stea, care sa calauzeasca acesti astrologi catre locul in care se nastea Isus.
• „ I-am vazut steaua in rasarit „ ( v2 ) au afirmat magii. Dumnezeu se descopera acestor intelepti in limbajul in care acestia il puteau intelege, in sfera lor de percepere. Este uimitor ca Dumnezeu ne lasa multi indicatori in viata si in creatie care arata directia catre a-L descoperi pe El. Drumul catre mantuire este plin de indicatori. „ De la crearea lumii, insusirile Lui invizibile, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui au fost percepute clar, fiind intelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei sa fie fara scuza…” ( Rom. 1:20 NTR )
• Astazi multi oameni traiesc in aceasta ipostaza spirituala: observatori. Privesc indicatiile oferite de Dumnezeu si nu reactioaneaza, nu trec la actiune spre a-L cauta mai departe pe Dumnezeu. Sunt oameni ce doar realizeaza nevoia de Dumnezeu, dar nu-si pun viata la bataie pentru asta. Sunt oameni ce pot fi religioasi, ce pot purta o discutie pe teme biblice si religioase. Dar atat! Nu vor sa riste! Nu merg mai departe! Din pacate raman doar observatori.

Insa magii merg mai departe:

2. Cautatori

• Magii nu s-au multumit sa fie doar observatori si sa priveasca indicatorii, sa-i admire, sa-i contemple si atat. NU! Ei au mers mai departe! Nu au fost multumiti cu atat. Asa ca au portnit pe un drum al credintei spre Ierusalim stiind ca in aceasta zona avea sa se nasca Mesia. Pe drum probabil ca au avut indoieli, nu stim. Dar si-au continuat cu statornicie acest drum al gasirii lui Isus. Din observatori s-au transformat in cautatori. Au avut curajul necesar. Este nevoie de curaj sa-L cauti pe Isus.  Drumul este anevoios, plin de piedici dar duce catre destinatia corecta.
• 2: 2 : s-au dus in Ierusalim. Se asteptau ca intregul oras sa fie in cunostiinta de cauza si in pregatiri pentru primirea noului rege. N-a fost asa. Au gasit un oras total neconectat cu Dumnezeu si cu indicatorii Sai. Mai mult, Israelul si Ierusalimul aveau deja un rege, pe Irod, care nu primit deloc bine vestea de la magi, cum ca, se nascuse adevarul rege al poporului lui Dumnezeu.  „Poporul lui Dumnezeu”, in loc sa fie calauza pentru magi in a-L gasi pe Mesia, au fost mai mult un obstacol. Asa zisi crestini ( de 2000 de aniJ ) vor fi intotdeauna piedici in cautarea celor sinceri dupa Dumnezeu.  Daca esti cautator nu te poticni in cei ce se numesc crestini dar sunt doar cu numele, indiferent de culoarea confesionala. Continua-ti drumul! Domnul Isus a fost omorat de cei ce se credeau singur neprihaniti.
• Regele Irod s-a simtit amenintat. A cautat informatii despre Isus impreuna cu fariseii, insa cu alte interese. Acesti cautatori n-au fost sinceri, erau orbiti de  eul lor, de interesele meschine pe care le nutreau.
• Elita oamenilor religioasi din Iudea, preotii, carturarii, fariseii, n-au putut percepe lucrarea lui Dumnezeu ce fusese promisa in Scripturi si care se desfasura sub ochii lor pentru ca au devenit necredinciosi fata de Dumnezeu, s-au socotit singuri intelepti si neprihaniti si n-au avut inima deschisa pentru adevar. Traditiile erau mai importante. 
• Tot orasul Ierusalim „s-a tulburat” 2:3. O reactie graitoare, pentru ca orasul nu era pregatit sa-L primeasca pe Isus ca Rege. Acest lucru ar fi zdruncinat ordinea lucrurilor stabilite, ierarhiile politice si religioase si multe altele. In drumul lor catre Isus, singurul lucru care a facut ca magii sa piarda din vedere steaua ( calauzirea lui Dumnezeu ) a fost Ierusalimul. Apropiindu-se de Ierusalim nu s-au mai concentrat asupra stelei ci au fost atrasi de mirajul cladirilor impunatoare si au crezut ca aici este locul potrivit pentru nasterea unui Rege. Dar aveau sa-si schimbe parerea. Lucrarea lui Dumnezeu nu a avut loc nicioadata in locurile care izbesc privirile, in sisteme cu oameni corupti si traditii daunatoare. Puterea lucrarii lui Dumnezeu s-a desfasurat, si istoria sta marturie in acest sens, in afara zidurilor semete si a sistemelor religioase.
• Poate ai inceput drumul cautarii, dar ai indoieli cu privire la Dumnezeu, Isus si Evanghelia. Poate cineva iti sopteste ca totul e doar un mit. Ai nevoie de credinta si sarguinta! Pana nu primesti stapanirea lui Cristos in viata ta nu ai cum sa-ti dai seama daca totul este adevar sau minciuna. Cand il accepti ca Domn si Mantuitor al vietii tale iti va schimba viata! Aceasta este dovada. Domnul Isus s-a nascut sa fie rege. El nu se poate naste altfel in viata ta, decat cu acest statut. Insa, ca Rege, El este o amenintare pentru eul noastru, de aceea, pentru a-L primi pe El trebuie sa renunti la tine.

Mergem mai departe:

3. Inchinatori adevarati: 2: 9-11

• Magii au fost trimisi de catre Irod la Betleem fiind mintiti de catre acesta :” ca sa vin si eu sa ma inchin Lui! ” Irod nu era un cautator sincer si de aceea nu putea ajunge un inchinator adevarat. Scriptura ne spune ca Dumnezeu cauta inchinatori, dar nu oarecum, ci inchinatori in duh si in adevar. Dumnezeu doreste inchinare prin duh si adevar, nu prin indeplinirea unor ritualuri si tinerera unor traditii. Aceatea nu schimba viata.
• Steaua i-a calauzit catre locul „unde era Copilul”. Magii au fost umpluti de bucurie.  S-au inchinat inaintea Regelui Isus si i-au adus daruri: aur, tamaie si smirna. Intalnirea cu Domnul Cristos impune o atitudine si o viata de inchinare autentica.  Inchinarea la romani a devenit mult prea ritualica si formala, lipsita de fond si autenticitate. Trebuie schimbata. Pentru aceasta insa este nevoie de un act de credinta si curaj.
• Inchinarea nu inseamna o incrucisare de maini sau o sarutare a unei icoane. Din experienta magilor invatam altceva. Ei se inchina printr-un act de recunoastere al regalitatii si domniei Mantuitorului.  Inchinarea trebuie sa-ti afecteze viata. Altfel, este doar un ritual.
• Inchinarea este exclusiv acordata Domnului Isus.  Mariei nu i se ofera inchinare. Scriptura interzice inchinarea adusa oamenilor, indiferent de statutul si provenienta lor.

4. Ascultatori schimbati v 12

• Fiindca l-au cautat sincer pe Cristos, si i-au recunoscut dreptul de rege asupra vietii lor, vietile magilor s-au schimbat. Au devenit ascultatori schimbati. Dumnezeu intervine miraculos in aceasta povestire si le vorbeste magilor printr-un vis sa se intoarca in tara lor pe un alt drum.
• La prima vedere pare usor de acceptat aceasta viziune. Dar sa intram putin in pielea personajelor. Magii aveau de ales intre un rege copilas ce la prima vedere era inofensiv,  ce nu putea sa le ofere nimic, si intre regele recunoscut al Iudeii, Irod. Daca-i faceau pe plac, cel din urma le putea umple conturile pentru a trai o viata fara griji. Daca nu, isi punea chiar vietile in pericol. Cand luam in calcul aceste lucruri, parca nu mai pare asa de usor. Decizia magilor a fost deosebit de grea, dar l-au iubit mai mult pe Dumnezeu decat bogatiile acestei lumi si chiar decat propria lor viata. Au fost niste ascultatori schimbati. Dupa ce l-au intalnit pe Mesia cu adevarat drumul vietii le-a fost schimbat  catre o tara vesnica.
•  O intalnire reala si autentica cu Isus iti schimba viata, iti schimba cursul vietii. Daca nu ai o viata schimbata, calauzita de Dumnezeu, inseamna ca nu te-ai intalnit in mod real cu Domnul Isus. Poate esti observator sau poate chiar cautator. Este nevoie de mai mult. Chiar daca, ca si atunci, majoritatea oamenilor nu-L doresc cu adevarat pe Isus, aceasta nu este o scuza. Da-ti silinta sa-L gasesti si se va lasa gasit de tine.
• • Si daca de acolo vei cauta pe Domnul Dumnezeul tau, Il vei gasi, daca-L vei cauta din toata inima ta si din tot sufletul tau. (Deut.4:29)
•  Nu conteaza ce inseamna „ de acolo „ pentru tine! De acolo de unde te gasesti cauta-L din toata inima si se va lasa gasit de tine.
• Inchei prin a spune un citat pe care l-am auzit si care suna in felul urmator: Multi oameni au vrut sa fie dumnezei ( Macedon, Buda, Mahomed, Nero ), dar un singur Dumnezeu a vrut sa fie om: Domnul Cristos.

Intrebari despre Craciun

” Cercetati toate lucrurile “

Unele dintre afirmatiile pe care le voi face poate vor suna destul de dur in urechile unora si poate vor fi etichetate ca fiind exagerate, radicale si nenecesare. Raspund acestor posibile reactii prin a spune ca este datoria fiecarui om sa caute adevarul, care de multe ori este ascuns si amestecat prin traditii, obiceiuri  si datini. Unele idei sunt afirmate de unii istorici si cercetatori si confirmate prin dovezile istoriei si ale arheologiei, altele sunt observatii personale.

Este Craciunul o sarbatoare crestina biblica?

 Sarbatoarea Craciunului nu este o sarbatoare crestina biblica, in sensul ca  nu o gasim pe paginile Bibliei. Nu o gasim ca si sarbatoare, ci doar ca un eveniment ce a avut loc acum aprox. 2000 de ani. Suna destul de radical, nu? Ce vrea sa insemne? Nicaieri in Biblie nu este poruncita aceasta sarbatoare si nici macar sugerata vreo aluzie conform careia urmasii lui Cristos ar trebui sa-i sarbatoreasca nasterea pe acest pamant. A fost intr-adevar, in acel moment, o mare bucurie pentru cei care au primit revelatie din partea lui Dumnezeu cu privire la aceasta nastere si i-au patruns  semnificatia si implicatiile. Cred ca si astazi ar trebui ca amintirea intruparii Fiului lui Dumnezeu sa produca bucurie si speranta in inimile celor care ii inteleg scopul. Dar, cu toate acestea, nici apostolii si nici Domnul Cristos nu ne-a lasat vreo afirmatie incat sa transformam acest fapt intr-o sarbatoare.

Este Cristos nascut pe 25 decembrie?

Mai mult decat atat, Evangheliile nu ofera informatii cu privire la data nasterii Domnului Cristos. Si este putin probabil ca aceasta sa fi avut loc in decembrie, iarna. Se ridica o intrebare? De ce sarbatorim nasterea Fiului lui Dumnezeu pe 25 decembrie, cand este un adevar confirmat ca nu aceasta este data nasterii Sale? Initial Craciunul s-a tinut pe 6 ianuarie, dar apoi s-a schimbat cu 25 decembrie, vom vedea de ce.

Este Craciunul o sarbatoare crestina?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie sa fim constienti de ce inseamna cuvantul crestinatate. Sunt multe de spus referitor la asta si nu este cazul aici, dar ma rezum la atat: crestinismul nu este o religie sau denominatiune ci o relatie vie, directa cu Dumnezeu prin Domnul Cristos. Cuvatul ” crestin “  vine de la Cristos, adica crestinii sunt urmasii lui Cristos, cei ce ii poarta numele. Este Craciunul o sarbatoare crestina? Reformulez: Este Craciunul poruncit de Cristos? Nu. In sensul acesta nu este o sarbatoare crestina, de fapt ca multe altele.

Se poate afirma, cel mult, ca sarbatoarea Craciunului este crestina din perspectiva traditiei. Cu alte cuvinte traditia crestina ( care de multe ori nu prea a fost crestina, in acord cu invataturile lui Cristos ) a introdus aceasta sarbatoare. Dar si acest lucru poate fi pus la indoiala.

De ce o sarbatoare?

De ce o sarbatoare pentru nasterea Mantuitorului? Nu este de ajuns sa ne amintim de ea cu bucurie? In primele 4 secole crestinii nu au simtit nevoia de a transforma nasterea Mantuitorului intr-o sarbatoare de 25 decembrie. 4 secole nu s-a sarbatorit Craciunul? Ce fel de crestini mai erau si aceia? Eu cred ca mai autentici ca cei din mileniul 3.  De fapt la inceput, in primele doua secole, a existat o serioasa opozitie cu privire la celebrarea zilelor de nasterea a martirilor si a Mantuitorului. De unde aceasta schimbare? Istoria ne ofera raspunsul: “ plasarea sărbătorii nașterii lui Iisus Hristos din momentul în care aceasta a început să fie celebrată de creștini, exact la finele lui decembrie sau începutul lui ianuarie (adică 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii tradițiilor păgâne, căci Evanghelia nu dă nici un detaliu despre data nașterii lui Iisus. Din motive politice, așa cum sugerează istoricul Edward Gibbon, ierarhia creștină a considerat copierea sărbătorilor și a riturilor păgâne ca fiind soluția răspândirii accelerate a cultului lor în mase, mase care pe atunci erau puternic atașate vechilor sărbători și practici rituale păgâne^. Factorul pentru care primii creștini au ales datele de 25 decembrie sau 6 ianuarie ca moment al nașterii Fiului lui Dumnezeu a fost deci că la aceste date, în lumea romană, germanică și orientală se celebrau diverse date de naștere ale zeilor păgâni ” ( Enciclopedia Britanica online )

Ce inseamna ? Ierarhia crestina a considerat ca pentru a face mai usoara tranzitia de la crestinism la paganism a popoarelor pagane este nevoie de pastrarea sarbatorilor pagane, de care oamenii erau puternic atasati, si ” convertirea” acestora la crestinism. Cu alte cuvinte nu oamenii s-au convertit, ci traditiile. Iosif Ton, in cartea sa Caderea in ritual, afirma ca Grigore Taumaturgul  a fost cel care a introdus intre anii 240-270 ideea ca ” nu trebuie sa le cerem oamenilor sa se lepede de credintele lor pagane, ci ajunge sa le schimbam numele, dandu-le nume crestinesti.” Astfel tot panteonul pagan a fost ” crestinat ” luand numele sfintilor : zeita Isis a devenit fecioara Maria ( Regina cerului ), Apolo a devenit sfantul Ilie, etc. Referitor la Craciun, cele mai multe sarbatori pagane in decembrie aveau legatura cu inchinarea la soare si la renasterea acestuia. Aceasta sarbatoare a fost inlocuita cu nasterea Mantuitorului: “

Triburile nord-europene (germanice) celebrau și ele, la aceeași dată, „Iule”, pentru a comemora „renașterea soarelui dătător de lumină și căldură”, de maniera în care și creștinii spuneau despre Isus, născut tot atunci, că este „Lumina lumii”. Reprezentările numismatice romane ale lui Sol invictus prezintă adesea un chip cu o coroană de raze, așa cum în primele reprezentări creștine Iisus avea și el o coroană de spini. Astfel că, în secolul al V-lea chiar, în vremea papei Papa Leon I cel Mare, erau creștini care afirmau că serbează nu atât nașterea lui Hristos, cât a zeului-soare, fapt care l-a determinat pe acest papă să-i mustre pe rătăciți, însă nu negând cumva că trebuie cinstit zeul-soare, ci doar că nu trebuie cinstit mai mult decât Hristos (Sermo XXII) . Unul dintre zeii cei mai populari la Roma, în perioada ridicării creștinismului, anume Mitra, avea și el ziua de naștere serbată pe 25 decembrie. Mitra era un zeu persan al cărui cult și rit era și foarte asemănător creștinismului, așa cum constata scriitorul creștin Iustin Martirul în Apologia sa prin secolul al II-lea, așa cum va remarca mai târziu și Tertulian la debutul secolului al III-lea. (De praescritione haereticorum). Pe la mijlocul secolului al III-lea, Sfântul Ciprian cartaginezul, clama extaziat: Oh, ce magică lucrare a Providenței că ziua în care Soarele s-a născut … Hristos și el se naște! ” ( Enciclopedia Britanica, sursa Wikipedia ).

Este Mos Craciun adevarat?

Toti stim ca nu. Asadar, parintilor nu va mai mintiti copiii. Nu stiti ca minciuna e pacat? Si ne mai miram de unde invata copiii sa minta! As prefera ca  celor mici sa se spuna ca acele cadouri puse in ghetute sau in jurul bradului vin de la Mantuitorul. Asta ar fi cu adevarat o sarbatoare. Ce ne impiedica sa facem asta? Traditiaaaaaa!

Este Mos Craciun daunator?

Unii vor spune : Nuu! Cum poate fi un batranel asa simpatic si pus pe fapte bune ceva rau?! Eu consider, si este o parere personala, ca toata treaba asta cu Mos Craciun a devenit o religie, in care inchinatorii sunt oamenii si cel adorat este mosul. Sa analizam urmatoarea lista cu principalele caracterisitici ale lui Mos Craciun:
1. Oamenii ii sarbatoresc venirea. 2. Este omniscient. 3. I se adreseaza rugaciuni. 4. Ofera daruri copiilor. 5. Emite judecati, judeca binele si raul. 6. Are numele copiilor scrise intr-o carte. 7. Copiii isi doresc binecuvantarea lui.

Sa ne uitam inca o data peste lista…..aha! Ti-ai dat seama! Toate aceste lucruri sunt caracteristicile unei divinitati. Ele de fapt apartin lui Dumnezeu, sunt trasaturile lui de Dumnezeu, insa oamenii le ofera fara nici un deranj Mosului. ” Sa nu ai alti dumnezei infara de Mine” spune prima porunca, dar cine mai tine cont de ea!?

Unii ar spune ca sunt carcotas, dar eu as spune mai degraba ca sunt pasionat in a cauta adevarul. Biblia ne indeamna sa ” cercetam toate lucrurile” si sa pastram pentru noi doar ce e bun. Totul trebuie supus cercetarii, analizei. Dumnezeu doreste inchinatori in duh si in adevar. Nici doar prima, nici doar a doua. Intrebarea este : suntem in stare sa renuntam la ceea ce se dovedeste a nu ne fi benefic?

Cred ca cea mai mare tragedie a Craciunului este ca l-a transformat pe Domnul Cristos, dintr-un Mantuitor ce a murit pe o cruce si a inviat ca sa ne schimbe vietile, intr-un bebelus inocent si neajutorat ce doarme intr-o iesle. De ce? Pai, cel din urma nu prea ne deranjeaza, nu ne pune sa ne rastignim firea si sa ne purtam crucea, sa-L urmam si sa-i implinim poruncile. Mantuitorul ne-a poruncit sa ne aducem aminte de el murind pe o cruce in locul nostru, platind pentru pacatele noastre. Prin ranile Lui suntem tamaduiti. De Craciun de putem aminti de nasterea Sa, dar l-am alungat si din aceasta sarbatoare, pentru ca nu mai este loc pentru El printre mesele pline de bucati, brazii de craciun si oamenii pusi pe chefuit, pentru care Craciunul inseamna doar a indeplini un ritual, a tine o traditie si a manca caltabos. Dumnezeu sa aibe mila de noi!

Apostolul Ioan si Revolutia Franceza. Fapte, nu vorbe!

Aceasta cunoscuta exprimare se zice ca a fost deviza generalului Lazare Hoche, prin care aducea critici politicienilor din perioada Revolutiei franceze, acuzandu-i ca se pricepeau doar a tine discursuri lungi, a face promisiuni mari, dar fara a se tine de cuvant.  Cred ca ar trebui pus un banner imens cu acest mesaj in Parlamentul Romaniei, nu ca ar rezolva ceva. Dar sa trecem de la cele lumesti,:) la lucrurile care raman, la cele spirituale.

Cu multe secole inaintea Revolutiei franceze, Ioan, unul dintre cei mai apropiati apostoli ai Domnului Cristos, este preocupat in scrierile sale de a aduce in atentie aceasta legatura esentiala dintre cuvinte si fapte. Cu alte cuvinte, isi indeamna destinarii sa-si dovedeasca in mod practic credinta si dragostea, prietenia si loialitatea.  Si nu numai pe ei, ci si pe noi. Trebuie precizat faptul ca Ioan nu a scris de la sine despre acest lucru, deoarece  gandirea lui a fost influentata si formata de Domnul Cristos. Asadar, Ioan a preluat aceasta preocupare de a aduce la fapta vorbele, de la Mantuitorul.

Ioan 14:15 “ Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele “. Dragostea trebuie concretizata in fapte. Degeaba spun ca-L iubesc pe Dumnezeu, daca faptele mele imi contrazic vorbele.

Ioan 15: 14 “ Voi sunteti prietenii Mei, daca faceti ce va poruncesc Eu.” Prietenia cu Dumnezeu trebuie vazuta in actiunile mele, in modul cum gandesc, cum raspund, cum vorbesc. Degeaba afirm ca sunt prieten cu Dumnezeu daca viata mea ii este dusman.

Gandurile Domnului se vad in scrierile lui Ioan: ” Prin aceasta stim ca-L cunoastem daca pazim poruncile Lui. Cel ce zice: Il cunosc, dar nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, iar adevarul nu este in el. Insa, in cel care pazeste Cuvantul Lui, dragostea lui Dumnezeu a ajuns intr-adevar desavarsita. Prin aceasta stim ca suntem in El. Cel ce zice ca ramane in El este dator sa traiasca si el asa cum a trait Isus. ” 1 Ioan 2:4-6

Mai departe: ” Cel ce zice ca este in lumina, dar il uraste pe fratele lui, este inca in intuneric. Cel care-l iubeste pe fratele sau ramane in lumina si in el nu este nici o pricina de poticnire. Dar cel care-l uraste pe fratele sau este in intuneric, umbla in intuneric si nu stie unde se duce, pentru ca  intunericul i-a orbit ochii.’1 Ioan 2:9-11

” Oricine  este nascut din Dumnezeu nu mai traieste in pacat, pentru ca samanta lui Dumnezeu ramane in el; si el nu poate trai in pacat, fiindca este nascut din Dumnezeu. Prin aceasta sun scosi la iveala copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului: oricine nu infaptuieste dreptatea nu este de la Dumnezeu, si nici cel ce nu-l iubeste pe fratele sau .” 1 Ioan 3:9,10

” Daca insa cineva  are bunurile acestei lumi si-l vede pe fratele sau in nevoi, dar isi inchide inima fata de el, atunci cum ramane in el dragostea lui Dumnezeu? Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci prin fapta si adevar! “ 1 Ioan 3:17,18 

Aceasta chemare de a concretiza vorbele in fapte, de a da viata cuvintelor este valabila si in relatiile interumane, nu numai in relatia omului cu Dumnezeu. Daca ti la prietenul tau, dovedeste-o. Daca-ti iubesti sotia, arat-o in mod vizibil. Politicianule, daca promiti oamenilor lucruri mari, tine-te de cavant. Credinciosule, spune ca-L cunosti pe Dumnezeu implinind poruncile Lui. Poate ca revolutia franceva poate ar fi avut loc mai devreme, daca luau in serios scrierile lui Ioan:) 

Gata cu vorbele. Sa dovedim ca-L iubim pe Cristos!

Centralitatea lui Dumnezeu in Cristos in teologia lui Pavel, deThomas R. Schreiner.

Un rezumat al unei parti din cartea: Pavel Apostol al gloriei lui Dumnezeu in Hristos, de Thomas R. Schreiner. Acest titlu reprezinta tema centrala a gandirii lui Pavel in viziunea autorului mentionat.

Teologia lui Pavel este complexa si prezentata in cadrul unor scrisori ocazionale trimise unor biserici din secolul I, ceea ce face sarcina de a-i gasi un punct central sa fie una destul de dificila. De-a lungul timpului s-au propus mai multe teme centrale ale gandirii lui Pavel printre care: indreptatirea. parata de Ernst Kasemann, Peter Stuhlmacher si Karl Kertelge; impacarea, care a fost propusa de Ralph Martin; doctrina mistica de a fi ” in Cristos “, asa cum este avansata de Albert Schweitzer, sau participarea in Cristos, asa cum este explicata de E. P. Sanders; istoria salvarii, sustinuta de Herman Ridderbos si Marvin Pate; sau triumful apocaliptic iminent al lui Dumnezeu, asa cum sustine J. Christiaan Beker. Autorul gaseste un punct slab comun al tuturor acestor teme propuse, si anume faptul ca toate scoate in prim plan lucrarea in schimbul Creatorului. De exemplul planul lui Dumnezeu in istorie nu poate fi mai important decat Persoana care a initiat si care sustine acest plan. Asadar tema centrala, temelia  teologiei pauline este lucrarea lui Dumnezeu in Hristos. Prioritatea lui Dumnezeu si a lui Hristos este dominanta in gandirea lui Pavel. ” Evanghelia este vestea buna pentru ca proclama mesajul salvator despre Dumnezeu si de la Dumnezeu si aceasta evanghelie il are in centru pe Fiul lui Dumnezeu, care implineste profetiile din vechime ” . In mintea lui Pavel centralitatea lui Hristos si centralitatea lui Dumnezeu sunt una.

            Epistola catre Galateni scoate in evidenta centralitatea lui Hristos, supararea lui Pavel fiind provocata de  tradarea evangheliei adevarate de catre galateni, care au parasit ” harul lui Hristos pentru o alta evanghelie ” ( Gal 1:6 ). Daca Legea este asa importanta pentru salvarea cuiva, atunci credinta in Isus Hristos devine secundara. In Galateni circumcizia si crucea lui Cristos sunt poli opusi; poti trai fie sub steagul uneia, fie sub steagul celeilalte. In 1 Corinteni 1-4 se vede ca biserica este divizata cu privire la lucratori. Discutia cu privire la intelepciune sugereaza faptul ca cearta avea in centru estimarea pe care o faceau corintenii cu privire la intelepciunea diversilor invatatori. Concluzia lui Pavel este ca, daca corintenii sunt atrasi doar de capacitatile intelectuale si retorice ale invatatorilor, atunci au inteles gresit crucea lui Hristos, pentru ca o submineaza si scoate in evindenta mandria omului. Credinta trebuie sa  depinda numai de Dumnezeu nu si de puterea si intelepciunea omului.

            Tensiuni se gasesc si in biserica din Filipi, unde Evodia si Sintichia nu se inteleg, iar lungile indemnuri la unitate sugereaza ca lipsa de armonie imbolnavea biserica. Pavel cheama biserica inapoi la evanghelia lu Hristos si la cauza sa unificatoare. Biserica este chemata la unitate nu ” de dragul unitatii ” ci ” de dragul Evangheliei ” ,cu alte cuvinte motivul pentru unitate in comunitatile crestine trebuie sa fie cauza lui Hristos. Pavel prezinta in Filipeni o viziune saturata de Hristos : ” pentru mine a  trai este Cristos, iar a muri este un castig ” ( Fil. 1 :21 ). Plinatatea divina ravnita de credinciosii din Colose poate fi implinita nu prin un mod de viata ascetic si devotiune fata de ingeri ( Col.2 :8 -23 ), ci doar prin persoana lui Isus Cristos. Orice alta cale catre plinatate rapeste suprematia lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu,cel intai nascut, agentul creatiei si scopul creatiei. Ordinea creata este sustinuta si pastrata prin El este ” inainte de toate lucrurile “. Taina lui Dumnezeu este Cristos si ” in El sunt ascunsse toate comorile intelepciunii si cunoasterii ” ( Col. 2:3 ). Toata plinatatea lui Dumnezeu locuieste in Cristos, asadar credinciosii vor experimenta plinatatea numai prin El.

 Traire dreapta si prioritatea lui Dumnezeu in Cristos

            Scopul unei vieti etice este spre slava Domnulu Isus Hristos. In Coloseni, destinatarii sunt indemnati ca ” in orice lucru, orice faceti, fie cu vorba, fie cu fapta, sa faceti toate lucrurile in numele Domnului Isus, dand multumiri lui Dumnezeu Tatal prin el “. ( Col. 3 :17 ). O afirmatie asemanatoare apare catre sfarsitul discutiei lui Pavel cu privire la mancarea jertfita idolilor in 1 Cor.8-10, care rezuma discutia astfel: ” fie ca mancati, fie ca beti, sau orice faceti, sa faceti toate lucrurile pentru glaria lui Dumnezeu “.  Dezonorarea lui Dumnezeu este radacina oricarui pacat; oamenii stiu ca El este Dumnezeu , dar refuza ” sa-l glorifice ca Dumnezeu sau sa-i multumeasca ” ( Rom 1:21 ). Trairea prin credinta aduce glorie lui Dumnezeu : ” orice nu este din credinta este pacat ” Rom. 14:23. Avraam in ciuda imposibilitatii situatiei ” s-a intarit in credinta, dand glorie lui Dumnezeu ” ( Rom. 4:20 ). Motivul fundamental pentru curatie sexuala este ca o asemenea viata il onoreaza pe Dumnezeu. Centralitatea lui Dumnezeu si a lui Cristos in viata de zi cu zi patrunde tesatura eticii pauline. Credinciosii trebuie sa traiasca vrednic de Domnul ( Col 1 :10 ) si sa ii multumeasca Tatalui pentru eliberarea lor din pacat. Pavel nu a fost trimis sa aduca neamurile la credinta, ci la ascultarea credintei.

 

Centralitatea lui Dumnezeu in Cristos in istorie

            Problema fundamentala a oamenilor, dupa Pavel, nu este pozitia sociala, ci daca sunt in Adam sau in Cristos, personajele cheie din istoria omenirii. Daca oamenii sunt in Adam, atunci sunt sub domnia pacatului si a mortii. Daca sunt in Cristos, atunci au fost eliberati de aceste puteri tiranice.Centralitatea lui Cristos si noua umanitate formata in el semnifica faptul ca toate celelalte clase, organizatii sau diferentieri omenesti sun depasite. Taina care a fost tinuta in ascuns in trecut,  a devenit realitate numai prin evanghelie si reprezinta coparticiparea si coegalitatea iudeilor si neamurilor in poporul lui Dumnezeu. Adunarea tuturor lucrurilor in Cristos, cuprinde si includerea neamurilor la acest punct al istoriei in poporul lui Dumnezeu. Existenta Bisericii si a unitatii evreilor si neamurilor in poporul lui Dumnezeu prin cruce arata intelepciunea lui Dumnezeu. Acest fapt aduce glorie lui Dumnezeu prin biserica : ” a lui sa fie gloria in biserica si in Cristos Isus, de-a lungul tuturor generatiilor in vecii vecilor, amin.  ” Ef. 3:21.

Implinirea promisiunilor facut lui Avraam. Bazele pentru misiune

            Dumnezeu i-am promis lui Avraam o tara, o samanta de urmasi si prin acestia binecuvantare asupra tuturor familiilor pamantului. Promisiunea aceasta a fost confirmata si generatiilor urmatoare. Dupa iesirea din Egipt, si intrarea in Tara Promisa a evreilor, primele doua aspecte ale promisiunii s-au implinit. Pana in perioada Domnului Isus si a lui Pavel, Israel inca astepta indeplinirea promisiunilor salvatoare ale lui Dumnezeu, venirea Imparatiei Sale si binecuvantarea pnetru intreaga lume promisa lui Avraam. Scrierile lui Pavel demonstreaza faptul ca recunoasterea Domnului Isus ca Mesia cel promis in Sfintele Scripturi era un fapt subinteles. In nici o biserica nu au existat dispute sau dezbinari cu privire la problema daca Isus era sau nu Mesia. Pavel l-a identificat pe Isus ca singura samanta a lui Avraam, si aceasta functie are semnificatie masiva in ce priveste includerea neamurilor in poporul lui Dumnezeu. Intrarea in familia lui Dumnezeu nu depinde de circumcizie sau de Tora iar istoria lui Avraam vine in sprijinul naturii tranzitorii a legii. Atunci cand privim la Avraam ca la un crestin paradigmatic, trebuie sa observam ca a fost indreptatit prin credinta inainte de a fi fost circumcis. Acum, cand a venit Isus Cristos, epoca in care Israel a trait sub pedagog este incheiata ( Gal 3: 23-25 ). Acum toti sunt “ fii ai lui Dumnezeu “, membrii ai familiei lui Dumnezeu in Isus Cristos.

            Pavel a fost chemat de Dumnezeu sa duca mai departe misiunea lui Dumnezeu in lume, mai ales prin extinderea harului salvator al lui Dumnezeu asupra neamurilor. Pentru a-si sustine misiunea printre neamuri, Pavel a trebuit sa demonstreze teologic ca misiunea sa era o implinire a scripturilor.

Statistica despre credintele romanilor

O statistica despre credintele romanilor care nu are cum sa nu te puna pe ganduri:

• >90% dintre români cred că există Dumnezeu
• 60% cred şi în deochi,
• 47% în prezicători, tămăduitori sau clarvăzători
• 25% în astrologie sau horoscop
• 23% în extratereştri

La intrebarea “Credeti ca exista Dumnezeu?”

• 94% dintre cei chestionaţi au răspuns DA
•  doar 42% dintre aceştia acceptă viziunea dogmei creştine potrivit căreia există un Dumnezeu întrupat într-o fiinţă
• 49% văd puterea divină mai degrabă ca un spirit sau o forţă a vieţii
• 53% dintre cei chestionaţi au răspuns că întotdeauna se închină când trec prin dreptul unei biserici
• 68% primesc în casă preotul cu botezul
•  48% nu muncesc în zilele de sărbătoare
• 15% cer un sfat preotului atunci când au un necaz
• 35% nu o fac niciodată
• 34% dintre respondenţi afirmă că există o singură religie adevarată
• 38% consideră că şi alte religii conţin unele adevăruri fundamentale.

 Nu stiu cine a facut aceasta statistica, dar pot spune din experienta mea ca roman ce traieste in Romania, ca se apropie mult de adevar. Am vazut numeroase persoane care isi fac cuvios semnul crucii dar care, fara nici o retinere cred si in deochi sau fac din horoscop un duhovnic. Concluzia acestei statistici poate fi faptul ca romanii nu stiu ce cred sau in cine cred. Credintele romanilor reprezinta, din pacate, un amestec evident de religie, superstitie, misticism si paganism. Si aceasta stare va persista daca romanilor nu li se vor spune de catre liderii religiosi urmatorele lucruri:

- Singura autoritate in materie de credinta si fapte este Scriptura, nu si traditia care este imbibata cu superstitii si obiceiuri pagane ” crestinate” : 2 Timoteti 3:16, Apocalipsa 22:18,19.

- crestinarea nu este dreptul de nastere al romanului si nici nu se realizeaza prin botez ( chiar daca traditia spune asta, Biblia o neaga ), ci prin credinta in Domnul Cristos si  pocainta personala ce va aduce nasterea din nou facuta de Duhul Sfant: Ioan 1:12,13; Ioan 3:5-8; Ioan 5:24; Fapte 3:19-21; Romani 10:9-11; Tit 3:5-7. 

- incurajarea oamenilor de a cerceta singuri Scriptura si de a-si dezvolta o relatie directa cu Dumnezeu: Coloseni 3:16.