Tertulian( aprox.155 – aprox. 222 ) a fost unul dintre primii mari teologi crestini de limba latina,dupa Augustin, probabil cel mai mare teolog apusean din perioada patristica. El este autor al mai multor lucrari teologice, polemice si apologetice, scrise cu scopul de a apara crestinismul. Printre acestea Tertulian asterne in scris cateva ganduri referitoare la casatoria crestina, ajungand astfel sa o defineasca. Contextul este acela in care apologetul ii scrie sotiei sale ce sa faca in momentul in care el va muri.
” Unde as putea gasi puterea sa descriu multumitor fericirea casatoriei oferite de Biserica, intarita de ofranda, pecetluita de binecuvantare? Ingerii o proclama, Tatal ceresc o intareste[...]. Ce cuplu formeaza doi crestini, uniti intr-o singura speranta, o singura dorinta, o singura lege, o singura slujire! Amandoi copii ai aceluiasi parinte, slujitori ai aceluiasi stapan; nimic nu-i desparte, in suflet sau in trup; dimpotriva, sunt cu adevarat doi intr-un singur trup. Acolo unde trupul este una, si duhul este una. Impreuna se roaga, impreuna ingenuncheaza, impreuna postesc; se invata unul pe altul, unul pe altul se indeamna, se imbarbateaza. Sunt unul si altul egali in Biserica lui Dumnezeu, egali la ospatul lui Dumnezeu, egali in incercari, in prigoane, in mangaieri [...].”
Tertulian, Sotiei sale, II, VIII, 6-8
